Subpresiune si cedare hidraulica
Doua sume de actiuni comparate una cu alta, nu un numar cu o rezistenta — SR EN 1997-1 §2.4.7.4 si §2.4.7.5.
Pluteste intreaga structura. Compara actiunile verticale destabilizatoare cu greutatea permanenta stabilizatoare plus orice rezistenta suplimentara la ridicare. Relatia (2.8).
γG;dst = 1.00 · γG;stb = 0.90 · γQ;dst = 1.50 Tab. A.15
Subpresiunea apei si tot ce mai impinge structura in sus.
Doar greutatea verticala permanenta. Norma nu prevede actiuni variabile stabilizatoare — o incarcare care poate lipsi nu poate fi invocata ca sa tina structura jos.
Frecarea pe pereti, pilotii la tractiune, ancorajele — deja impartite la coeficientii din tabelul A.16 (1,25 pe tan phi', 1,40 pe coeziunea nedrenata, tractiunea pilotului si ancoraj). §2.4.7.4(2) permite ca ea sa fie tratata in schimb ca actiune permanenta stabilizatoare.
▸ Completează datele din stânga și apasă Calculează
Informații tool
Ce calculează această pagină
Cele două stări-limită ultime din SR EN 1997-1 care nu se compară cu nicio rezistență de material:
- UPL — §2.4.7.4, relația (2.8): pierderea echilibrului prin subpresiunea apei;
- HYD — §2.4.7.5, relațiile (2.9a) și (2.9b): cedarea hidraulică a terenului sub curent ascendent.
De ce nu sunt în EN 1990
Pentru că nu sunt acolo. §6.4.1(1) din EN 1990 enumeră exact patru stări-limită ultime — EQU, STR, GEO și FAT — iar A1.3.1(7) spune limpede:
Neapariția unei cedări provocate de efecte hidraulice și de supresiune […] se verifică în concordanță cu EN 1997.
Nu există niciun „Tabel A1.2(D)". Coeficienții vin din anexa A a lui EN 1997-1: Tab. A.15 pentru UPL, Tab. A.17 pentru HYD.
De ce arată altfel decât restul combinațiilor
Restul combinațiilor produc un număr, \(E_d\), comparat apoi cu o rezistență. Aici se compară două sume de acțiuni — destabilizatoare față de stabilizatoare — fiecare cu coeficientul ei.
Consecința practică: aceeași greutate proprie ajunge pe o parte sau pe alta după cum ajută sau nu, iar coeficientul se schimbă odată cu partea. Nu e o subtilitate de notație; e diferența dintre 1,00 și 0,90 pe același kilogram de beton.
Diferența dintre cele două seturi
| γ_G;dst | γ_G;stb | γ_Q;dst | |
|---|---|---|---|
| UPL — Tab. A.15 | 1,00 | 0,90 | 1,50 |
| HYD — Tab. A.17 | 1,35 | 0,90 | 1,50 |
Partea stabilizatoare e identică. Partea destabilizatoare nu: aceeași acțiune permanentă e taxată cu 35% mai mult la cedarea hidraulică decât la subpresiune.
Nu e o inconsecvență a normei. Sunt două mecanisme diferite: la UPL plutește tot corpul, ca o barcă; la HYD se ridică pământul dintre pereți, iar acolo incertitudinea asupra regimului de curgere e mult mai mare.
Ce nu se poate pune pe partea stabilizatoare
Nicio acțiune variabilă. Tabelele A.15 și A.17 dau un coeficient pentru acțiunile temporare doar pe partea destabilizatoare — pentru partea stabilizatoare nu există niciun γ_Q;stb.
Motivul e evident odată spus: o încărcare care poate lipsi nu poate fi invocată ca să țină structura jos. De aceea pagina nici nu oferă bifa „permanentă” pe partea stabilizatoare — nu e o omisiune. Serviciul, care e apelabil și din afara paginii, ignoră o astfel de intrare și o semnalează, în loc s-o accepte tăcut.
Cele două relații HYD nu sunt echivalente
Norma dă două verificări pentru aceeași stare-limită:
\(u_{dst;d} \le \sigma_{stb;d} \qquad (2.9a)\) \(S_{dst;d} \le G'_{stb;d} \qquad (2.9b)\)
Prima lucrează cu presiuni totale — presiunea apei din pori la baza coloanei față de tensiunea totală verticală. A doua lucrează cu forța curentului față de greutatea aceleiași coloane în stare submersată.
Nu e o alegere de convenție: la aceeași coloană de pământ pot lăsa rezerve diferite. Rulează-le pe amândouă.
R_d — rezistența suplimentară la ridicare
La UPL, §2.4.7.4(1) permite adăugarea unei rezistențe \(R_d\) pe partea stabilizatoare: frecarea pe pereți, piloții la tracțiune, ancorajele.
Atenție la unde se aplică reducerea. Tabelul A.16 dă coeficienți proprii — 1,25 pe \(\tan\varphi'\) și pe coeziunea efectivă, 1,40 pe coeziunea nedrenată, pe tracțiunea pilotului și pe ancoraj. Câmpul din pagină așteaptă valoarea deja redusă; aici nu se mai împarte încă o dată.
§2.4.7.4(2) mai lasă o portiță: rezistențele la ridicare pot fi tratate în schimb ca acțiune permanentă stabilizatoare \(G_{stb;d}\) — adică cu 0,90 în loc de coeficienții din A.16. Cele două căi nu dau același rezultat.
Ce nu acoperă
- Calculul propriu-zis al lui \(R_d\) — frecarea, tracțiunea pilotului, ancorajul. Aici se introduce ca număr.
- Analiza de curgere care produce \(u_{dst}\) și \(S_{dst}\): rețeaua hidrodinamică, gradientul, permeabilitatea.
- EQU, STR și GEO — acelea sunt în pagina de combinații EN 1990.
- Abordările de calcul 1, 2 și 3 din §2.4.7.3.4, care privesc STR/GEO, nu UPL/HYD.
Textele §2.4.7.4, §2.4.7.5 și tabelele A.15–A.17 sunt transcrise din SR EN 1997-1:2004, paginile 31–32 și 124–125.
Calcule înrudite
- Combinații de acțiuni — EQU, STR, GEO, plus precomprimarea și situația de incendiu.
- Presiuni Winkler — presiunile pe talpă, pentru greutatea stabilizatoare.
- Perete mulat propti — geometria excavației din care rezultă coloana verificată la HYD.