Efecte locale ale zapezii

Acumularea la proeminente, zapada atarnata de streasina si forta pe parazapezi — SR EN 1991-1-3, sectiunea 6.

Incarcarea din zapada

s_k — zapada pe sol [kN/m²] Valoarea caracteristica pe sol. Intra doar in μ₂ de la proeminenta. s — zapada pe acoperis [kN/m²] Incarcarea din cazul cel mai defavorabil de depunere NEACUMULATA, de pe pagina de zapada. Intra in §6.3 si §6.4.

Proeminenta — §6.2

h — inaltimea proeminentei [m] Inaltimea obstacolului care creeaza zona de adapostire aerodinamica. §6.2 e scris pentru acoperisuri cu panta foarte mica, aproape orizontale.

Acoperisul in panta — §6.3 si §6.4

α — panta acoperisului [grade] b — distanta pana la coama [m] Distanta pe orizontala de la randul de parazapezi pana la urmatorul rand sau pana la coama. Doua randuri la jumatate de distanta incarca fiecare pe jumatate. d — grosimea stratului [m] Grosimea stratului de zapada pe acoperis, pentru coeficientul k. 0 = se deduce din s/γ, cu γ = 3 kN/m³. Altitudinea amplasamentului [m] NOTA de la §6.3(1): folosirea prevederii e recomandata pentru amplasamente la peste 800 m. Sub, ramane la latitudinea anexei nationale.

▸ Completează datele din stânga și apasă Calculează

Informații tool

Ce calculează această pagină

Cele trei forțe locale pe care secțiunea 5 nu le dă, conform SR EN 1991-1-3:2005, secțiunea 6:

§6.2 — acumularea în zona proeminențelor și obstacolelor;
§6.3 — zăpada care atârnă de marginea acoperișului;
§6.4 — forța pe panourile parazăpadă.

De ce nu e același lucru cu Anexa B

Asta e distincția care contează, și se ratează ușor fiindcă termenul de bază arată identic.

§6.1(2) e explicit: situațiile de proiectare de aici sunt cele permanente și tranzitorii. Anexa B e accidentală. Consecințele merg în lanț:

	§6.2 (aici)	Anexa B
relația	(5.1): \(s = \mu C_e C_t s_k\)	(5.3): \(s = \mu s_k\)
\(C_e\), \(C_t\)	se aplică	nu se aplică
gruparea	fundamentală	accidentală
plafon \(\mu\)	2,0	8
\(l_s\)	\(2h\), între 5 și 15 m	\(\min(5h,\ b_1,\ 15)\)

Termenul de bază e chiar același: §6.2 dă \(\mu_2 = \gamma h/s_k\) cu \(\gamma = 2\) kN/m³, adică exact \(2h/s_k\) — forma din Anexa B. Dar plafonul diferă de patru ori, iar lungimea zonei se calculează altfel.

Cine ia o valoare dintr-un capitol și o folosește în celălalt greșește în ambele sensuri. Pagina afișează și valoarea neplafonată, ca să se vadă cât a tăiat norma.

Două greutăți specifice diferite, în clauze alăturate

\(\gamma = 2\ \text{kN/m}^3 \quad \text{în §6.2} \qquad\qquad \gamma = 3\ \text{kN/m}^3 \quad \text{în §6.3}\)

Nu e greșeală de transcriere. Descriu două stări diferite ale zăpezii: proaspăt spulberată în spatele unui obstacol, față de tasată la streașină, unde s-a topit și a înghețat la loc de câteva ori. Sunt la două pagini distanță în normă și e ușor să folosești una în locul celeilalte.

§6.3 — zăpada atârnată, unde formula e mai subtilă decât pare

\(S_e = \frac{k s^2}{\gamma} \qquad \text{(6.4)}\)

cu \(k\) dat de NOTA de la §6.3(2): \(k = 3/d\), cu condiția \(k \le d\gamma\), unde \(d\) e grosimea stratului.

Cele două ramuri se întâlnesc exact la \(d = 1\) m: acolo \(3/d = 3\) și \(d\gamma = 3\). Sub un metru guvernează \(d\gamma\), peste guvernează \(3/d\).

Consecința asupra rezultatului e neașteptată. Dacă grosimea se deduce consistent din încărcare, \(d = s/\gamma\), atunci:

pentru \(s < 3\) kN/m²: \(k = s\), deci \(S_e = s^3/3\) — crește cu cubul încărcării;
pentru \(s \ge 3\) kN/m²: \(k = 9/s\), deci \(S_e = 3s\) — devine liniar.

La \(s = 1\) kN/m² iese 0,33 kN/m, la \(s = 2\) iese 2,67 kN/m — de opt ori mai mult pentru o încărcare dublă. Racordul e continuu la \(s = 3\), unde ambele ramuri dau 9 kN/m.

Aplicabilitatea are un prag: NOTA de la §6.3(1) recomandă prevederea pentru amplasamente peste 800 m altitudine. Sub, condițiile de utilizare le poate specifica anexa națională. Pagina afișează valoarea oricum și semnalează când ești sub prag.

§6.4 — parazăpezile

\(F_s = s\, b \sin\alpha \qquad \text{(6.5)}\)

Simplu, cu o observație în text care merită citită: coeficientul de frecare dintre zăpadă și acoperiș poate fi neglijat. De-aceea forța e direct proporțională cu sinusul pantei, fără niciun termen care s-o reducă.

\(b\) se măsoară pe orizontală de la rândul de parazăpezi până la următorul rând sau până la coamă — nu până la streașină. De aici rezultă direct motivul pentru care se pun mai multe rânduri: două rânduri la jumătate de distanță încarcă fiecare pe jumătate.

Ce intră ca \(s\)

În §6.3 și §6.4 intră încărcarea din depunerea neacumulată, nu maximul de pe acoperiș. Folosirea valorii acumulate ar supraestima ambele rezultate.

O verificare vecină

§5.3.2(2): când la marginea acoperișului există parapet, panouri parazăpadă sau alte obstacole, coeficientul de formă obișnuit al acoperișului nu se ia sub 0,8 — zăpada nu mai poate aluneca, deci nu mai are voie să scadă. Aia e o cerință din secțiunea 5, separată de forțele de aici.

Ce nu acoperă

Dimensionarea propriu-zisă a parazăpezilor și a prinderilor lor — pagina dă forța, nu elementul.
Verificarea streșinii la încovoiere din \(S_e\) — încărcarea e dată pe metru liniar, dar consola se verifică separat.
§6.2 la acoperișuri în pantă — norma scrie clauza pentru acoperișuri cu pantă foarte mică, aproape orizontale.

Relațiile (6.1)–(6.5) sunt transcrise din SR EN 1991-1-3:2005, paginile 21–23, iar fiecare are un test care o reface de mână.

Calcule înrudite

Zăpadă — de acolo vine \(s\), încărcarea neacumulată pe acoperiș.
Aglomerarea zăpezii — Anexa B, cazul accidental, cu care se compară aici.
Combinații EN 1990 — gruparea fundamentală, în care intră rezultatele de aici.