Acoperisuri speciale — coeficienti de forma
Dolii la acoperisuri cu mai multe deschideri, acoperisuri cilindrice si acoperisuri langa constructii mai inalte — SR EN 1991-1-3 §5.3.4-5.3.6.
▸ Completează datele din stânga și apasă Calculează
Informații tool
Ce calculează această pagină
Coeficienții de formă ai zăpezii pentru cele trei configurații pe care SR EN 1991-1-3 le tratează separat de acoperișul cu una sau două pante:
- §5.3.4 — acoperișuri cu mai multe deschideri, cu dolii;
- §5.3.5 — acoperișuri cilindrice;
- §5.3.6 — acoperișuri alăturate sau apropiate de construcții mai înalte.
Pentru fiecare, norma dă două cazuri de încărcare: zăpadă neacumulată, cazul (i), și zăpadă acumulată, cazul (ii). Al doilea nu e „mai mare" — e altfel distribuit, iar asta contează la structuri unde încărcarea asimetrică guvernează.
Dolia: media, nu maximul
La acoperișurile cu mai multe deschideri, în dolie se adună zăpada de pe ambele ape. Figura 5.4 dă:
- cazul (i): \(\mu_1(\alpha_1)\) și \(\mu_1(\alpha_2)\), fiecare apă cu panta ei;
- cazul (ii): \(\mu_1\) la margini, iar în dolie \(\mu_2(\bar\alpha)\) cu \(\bar\alpha = (\alpha_1 + \alpha_2)/2\).
Panta medie, nu una dintre ele. E ușor de greșit, mai ales că la pante egale nu se vede diferența.
§5.3.4(4) cere atenție specială dacă o față a doliei trece de 60°. Pagina o semnalează — zăpada alunecată de pe fața abruptă trebuie să ajungă undeva, iar unde anume nu se calculează aici.
Pentru dolii există și distribuția excepțională din Anexa B2, cu alt plafon și altă lungime. Cele două nu se cumulează: una e în gruparea fundamentală, cealaltă în cea accidentală.
Bolta: totul depinde de β
\(\beta > 60° : \mu_3 = 0 \qquad\qquad \beta \le 60° : \mu_3 = 0{,}2 + 10\,h/b\)
Peste 60° la naștere, zăpada pur și simplu nu se reține. Sub, coeficientul crește liniar cu zveltețea boltii, până la un plafon care e parametru național — valoarea recomandată e 2,0.
Palierul din Figura 5.5 începe exact la \(h/b = 0{,}18\), fiindcă \(0{,}2 + 10 \cdot 0{,}18 = 2{,}0\). Nu e o coincidență de desen; e punctul în care relația atinge plafonul.
β nu e dat de normă ca formulă. Pagina îl deduce din geometria arcului de cerc care trece prin cele două nașteri și prin cheie — verificabil: la semicerc, \(h = b/2\), iese exact 90°. Dacă bolta ta nu e arc de cerc, ia β de pe desen.
Relațiile se aplică boltilor fără panouri parazăpadă.
Al treilea nivel al aceleiași situații
Aici e observația care merită reținută. §5.3.6 tratează un acoperiș lângă un corp mai înalt — aceeași situație fizică pe care o tratează și §6.2 (obstacol pe acoperiș) și Anexa B3 (cazul accidental). Toate trei folosesc același termen de bază, dar cu plafoane care se dublează:
| §6.2 | §5.3.6 | Anexa B3 | |
|---|---|---|---|
| situația | persistentă | persistentă | accidentală |
| relația | (5.1), cu \(C_e\), \(C_t\) | (5.1), cu \(C_e\), \(C_t\) | (5.3), fără |
| termenul | \(\gamma h/s_k\) | \(\gamma h/s_k\) | \(2h/s_k\) |
| plafon | 2,0 | 4 | 8 |
| \(l_s\) | \(2h\), în [5, 15] | \(2h\), în [5, 15] | \(\min(5h, b_1, 15)\) |
§5.3.6 și §6.2 au exact același termen și aceeași lungime de zonă, dar plafoane diferite de două ori. Diferența fizică: §6.2 e un obstacol pe acoperiș, §5.3.6 e un corp de clădire lângă el — iar al doilea aduce în plus zăpada care alunecă de pe acoperișul înalt, prin termenul \(\mu_s\).
Nu lua o valoare dintr-un capitol și n-o folosi în altul. Există un test care păzește raportul 2 / 4 / 8.
Ce nu dă norma: μ_s
\(\mu_2 = \mu_s + \mu_w \qquad \mu_w = \frac{b_1+b_2}{2h} \le \frac{\gamma h}{s_k}\)
\(\mu_w\) e complet definit. \(\mu_s\) nu: sub 15° e zero, dar peste, textul spune doar că se consideră „o încărcare suplimentară … care poate atinge până la 50% din încărcarea totală maximă", determinată conform §5.3.3. Nu e o formulă, e o judecată de proiectare — deci pe pagină e intrare, nu rezultat.
Dacă panta trece de 15° și lași \(\mu_s\) gol, pagina te avertizează că rezultatul e în direcția nesigură.
Ce nu acoperă
- Interpolarea cerută de NOTA 3 la (5.9), când \(b_2 \le l_s\) — pagina semnalează situația, dar nu interpolează.
- Distribuția pe lungimea \(l_s\) la boltă: se dau ordonatele din Figura 5.6, la nașteri și la sferturi, nu forma dintre ele.
- Efectul parazăpezilor pe bolți, lăsat de normă în seama anexei naționale.
- Acoperișurile cu geometrie neregulată, unde alegerea parametrilor cere judecată.
Relațiile (5.4)–(5.9) și Figura 5.4 sunt transcrise din SR EN 1991-1-3:2005, paginile 17–19, iar fiecare are un test care o reface de mână.
Calcule înrudite
- Zăpadă — coeficienții pentru acoperișuri cu una sau două pante, §5.3.2 și §5.3.3.
- Aglomerarea zăpezii — Anexa B, cazul accidental, cu care se compară aici.
- Efecte locale — §6.2, primul nivel al aceleiași familii.